Sunt atât de fericită încât nu vreau să împart cu nimeni 

De câteva săptămâni mă bucur de viață. De culori, de soare. Doar că e o fericire egoistă. Nu o împart și nu o împărtășesc. Sunt doar eu și cerul. Nimeni să nu mă știe. Jurnalul e gol. Dacă peste ani o să vreau să mă întorc în aceste vremuri, nu voi avea vreo însemnare a momentelor prezente. Pentru că nu simt nevoia să pun ceva pe hârtie. Acum doar trăiesc. 

Continue reading Sunt atât de fericită încât nu vreau să împart cu nimeni 

Advertisements

Primul zbor m-a adus în altă lume 

Împărtășeam cu voi acum ceva timp emoția primei călătorii în afara țării și temerile legate de această schimbare, dar aflați că am trecut în aproximativ douăzeci și patru de ore peste tot “răul” pe care il vedean interminabil. Sunt în Irlanda și mă bucur enorm că am făcut acest pas. Pentru că deja m-am îndrăgostit de verdele de aici și de modul în care casele arată, sunt fascinată de oamenii de pe stradă, de modestia lor și de accentul acestora. Bineînțeles, abia sunt la început iar aceasta poate fi doar o impresie care e ușor de modificat .  Continue reading Primul zbor m-a adus în altă lume 

Dependența de nefericire și cum poate fi vindecată? 

Toți cei care mă cunosc și prin alte căi, nu doar prin postările de pe blog, știu că starea mea naturală e de nefericire. Sunt mai mereu pe gânduri, cu privirea abătută, uitându-mă în zare, așteptând nici eu nu știu ce. Seara trecută, întrebată fiind despre starea mea generală, am răspuns, pe un ton glumeț, “sunt bine, nu m-am mai sinucis de două săptămâni.”  Continue reading Dependența de nefericire și cum poate fi vindecată? 

Temeri cu care mă confrunt înainte de a pleca în afară

Până pe la finele lunii, dacă destinul nu-mi joacă altă farsă și nu-mi sunt iar date planurile peste cap, ar trebui să ajung pe meleaguri irlandeze. Deși e o schimbare de care aveam nevoie (sunt o fire nestatornică, ce-i drept), mă lupt și cu câteva frici, nu neapărat justificate.  Continue reading Temeri cu care mă confrunt înainte de a pleca în afară

Ce rol au petițiile online? 

Tot văd pe facebook oameni care pledează pentru anumite cauze și cum altfel decât prin semnarea unor petiții? Cea mai ușoară variantă, un click și ai impresia că ai rezolvat problema. Perioada postbelică o să devină interbelică, un idiot fără ouă în pantaloni o să facă închisoare pentru că a lovit un animal, avocatul poporului o să fie dat jos din funcție nu doar fiindcă vrea un penal premier, ci și fiindcă e pupincurist. Deci toate astea o să se întâmple doar fiindcă tu, postac plictisit, apeși un buton între două bășini.  Continue reading Ce rol au petițiile online?