Din viață

De la creștinism la agnosticism

Până pe la nouăsprezece ani am crezut în existența unui Dumnezeu Atotputernic, care mă va aștepta în rai să-mi judece fiecare gând păcătos și faptă pe care El a interzis-o în Biblie. Țineam posturile și mergeam la biserică nu de frică (cum ar spune un ateu), ci din dragoste. Să stau în genunchi într-un colț de biserică, cu capul acoperit și să ascult cântările bisericești era pentru mine o fericire, nu un act de a-mi demonstra credința neapărat. Credeam că Dumnezeu nu o să aprecieze efortul fizic și capul plecat, ci dragostea cu care eu mă duceam la El. Tind să cred că am fost un creștin adevărat și nu unul ipocrit. 

Continue reading “De la creștinism la agnosticism”

Advertisements