De ce nu mai scriu? In general, nu doar pe acest blog.

Nu stiu daca va amintiti, dar eu mereu va spuneam ca scrisul pentru mine e ca o terapie, o vizita la psiholog, daca vreti. Imi iubeam pasiunea si m-am tot tinut de ea, atat cat s-a putut, timp de aproape 4 ani. Dar apoi ceva s-a rupt. Nu definitiv, pentru ca nu indraznesc sa vorbesc in numele a ce va sa fie. Dar cel putin in acest moment sa scriu nu e important ori de ajutor pentru mine. 

Probabil cel mai important motiv pentru care nu mai pun cuvinte pe hartie (nici macar in jurnal)  e fiindca sentimentul de usurare, pe care il dobandeam inainte, nu mai apare acum. Am inceput sa caut oameni care sa ma asculte sau aleg pur si simplu sa fac ceva vesel oricat de abatuta as fi. Nu-mi analizez starile si nici nu-mi pun castile in urechi sa ascult prea multa muzica trista. Pentru ca nu ma ajuta. Mai bine beau o bere, ma uit la cateva numere de stand-up comedy sau recitesc Harry Potter. Ies in oras la o cafea sau imi sun sora. Dar nu ma iau in serios.

Nu stiu sa va spun de ce, dar pe undeva s-a pierdut si pasiunea. Scriu fara viata si asta se vede. Simt uneori ca scriu fara un scop anume, ca scrisul e mai mult obisnuinta, ca nu mai e emotie. Si atunci de ce sa nu fac pauze lungi si dese? De citit citesc in continuare. Pe acolo nu s-a stricat nimic. Dar vine vara si ea are prostul obicei de a-mi rapi dorinta de a citi. Sa vedem in acest an.

In definitiv nici nu e graba. Fac ce-mi place si cand vreau, nu alerg sa-mi indeplinesc rezolutii sau daca o fac e pentru ca simt ca merita. Nici nu ma invinovatesc pentru fiecare minut in care nu am facut ceva productiv. Deci sunt bine, fara sa fi fumat ceva! :))

Advertisements

8 thoughts on “De ce nu mai scriu? In general, nu doar pe acest blog.”

      1. Mulțumesc 🙂 cel puțin la mine a mers faza cu scrisul mai des, nu știu dacă merge la toți, dar până la urma fiecare decide ce, când și cum scrie 🙂

        Liked by 1 person

  1. Eu am ajuns să închid un blog pe care scriam de 5 ani pentru că am simțit că nu mai rezonez cu ce era acolo. Era al meu, o groază de lucruri ce s-au întâmplat și mi-au marcat adolescența, dar brusc, totul s-a transformat într-un ultim capitol. Am început un alt blog unde mă simt mai ”acasă”. Ce voiam să zic, de fapt: pofta de scris se va întoarce și te aștept(ăm) aici și pe celălalt blog până când vei dori să revii. Mult succes în ce faci acum și spor la toate, te îmbrățișez!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s