Căsuța din pădure 

Fiind o fire mai singuratică, la modul că nu prea îmi plac oamenii și nici ei nu mă prea plac, visam până nu de mult (și cred că pe undeva visul încă mai există) să-mi fac o casă în mijlocul pădurii. Într-un luminiș, ceva modest, de să nu am nici vecini care să asculte manele după miezul nopții, nici oameni cu care să socializez din politețe. Cum nu e posibil ca un individ să existe fără societate, am renunțat la visul meu (nu atât de măreț pe cât se vrea, fiind doar dovada faptului că sunt o inadaptată social), însă am păstrat puțin din acea dorință de a avea o locuință ferită de aglomerație și mulțime. 

Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit. 

Mai țineți minte citatul din Slavici? Ei bine, dacă ar fi fost să aleg o vorbă care să-mi definească casa viselor, aceasta m-ar fi reprezentat inițial. Modestia era la putere, neapărat ceva ce să nu pună un evaluator ANEVAR la prea multă muncă. Totuși ideile se adună, iar nevoile sunt mereu mai mari decât ai crede la prima vedere. Deci invariabil de la “cocioaba” din pădure care ar fi trebuit să asigure un acoperiș deasupra capului se ajunge la o casă cu două etaje și o grădină imensă. De ce spun neapărat de grădină? Fiindcă grădinăritul e una dintre pasiunile mele. Ghivece colorate, tufe de trandafiri, straturi de flori. Ce să mai? Un rai, doar că fără fructe interzise, șerpi vorbitori și dacă mai fug mult de oameni, fără Adam, Cain și Abel. Doar o Evă frustrată, degrabă asupritoare de copii, pisici și orice altceva mișcă. 

Din grădină nu ar lipsi nici cauciucurile vopsite ori obiecte din lemn sau sticlă, ori chiar produse vestimentare refolosite. 

De asemenea, din tot acest peisaj de vis, din mireasma florilor și printre fluturii încântători, trebuie să se ivească fumul de grătar. Musai un locușor acolo pentru întors mici și ceafa de porc, pentru băut o bere și alte preocupări ce se transmit din generație în generație fiecărui urmaș a lui Ștefan cel Mare.

Atât despre grădină, mergem în casă. Nu am un proiect de casă neapărat, dar îl fac pe parcurs. Nu visez la o sufragerie mare fiindcă nu-i prea văd rostul, poate doar o cameră mai goală în care se vor juca cei mici, cu pereții plini de texte motivaționale (în care nu crede nimeni) și tablouri (căci cei mici au nevoie de obiecte de spart). Tot jos ar trebui să fie și o cameră pentru toate cărțile mele, cu rafturi, pereți și canapea în aceeași nuanță de alb, cu o fereastră mare lângă care aș citi. Tot aici mi-aș pune și biroul. 

Bucătăria ar fi mare și contrar așteptărilor, m-aș orienta spre un design modern în care tehnologia ar face multe dintre treburile neplăcute. Da, îmi place să gătesc, dar nu mă încântă ideea de a petrece ore în șir făcând lucruri pentru care s-au inventat deja roboți de bucătărie. Deși e o scenă celebră prin filme, cea în care mirosul de mâncare urcă pe scări și adună toți membrii familiei la masă, prefer să păstrez în bucătărie toate aromele, deci o ușă minune, de să nu treacă mirosul. 

Tot la parter ar fi utilă și o baie mică, mai mult pentru păstrarea produselor de curățat și pentru alte necesități ale familiei. Să nu uităm de balcon, alt loc destinat relaxării, privitului în gol, din care culorile și viața nu trebuie să lipsească. 

Apoi mi se pare de poveste să amenajezi un spațiu sub scări, fie un loc de depozitare a obiectelor mereu necesare într-un viitor apropiat, fie doar un alt loc de relaxare. Sus, la etaj, nu aș vrea nimic mai mult decât o baie și trei dormitoare. (Nu că ce vreau e puțin neapărat, dar e util). Camerele ar trebui să fie mari, cu multe dulapuri, pentru că mă enervează să nu am loc pentru toate lucrurile. Toate cele trei dormitoare ar trebui să fie o parte reprezentativă a celor care locuiesc în ele.

Chiar dacă nu am spus încă nimic despre acest factor, dar mi se pare extrem de relevant, vreau ca locuința mea să fie în România, într-un sat din țara în care mereu voi fi acasă. Spre final țin să mai adaug că mi se pare util să angajezi niște oameni specializați în proiecte case, în design, pentru că nu le poți face singur pe toate. 

Și dincolo de toate acestea, nu uitați că important este să aveți pe cineva drag cu care să împărțiți spațiul, durerile și fericirile. În fond, tot la Slavici vom rămâne: bunăstarea familiei înainte de toate. 

Advertisements

2 thoughts on “Căsuța din pădure ”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s