Din viață

Dependența de nefericire și cum poate fi vindecată? 

Toți cei care mă cunosc și prin alte căi, nu doar prin postările de pe blog, știu că starea mea naturală e de nefericire. Sunt mai mereu pe gânduri, cu privirea abătută, uitându-mă în zare, așteptând nici eu nu știu ce. Seara trecută, întrebată fiind despre starea mea generală, am răspuns, pe un ton glumeț, “sunt bine, nu m-am mai sinucis de două săptămâni.” 

Voi ați spune că e o glumă macabră, însă în realitate așa stă treaba în cazul meu de câțiva ani încoace. Poate e o problemă de ordin psihologic, dar cum nu am bani de dat oamenilor specializați în domeniu, fac terapie prin scris. Și e un sfat pe care îl dau mai departe. Consumă energie, concentrează-te asupra pasiunilor, aleargă, muncește, dansează, trăiește! Nu lăsa melancolia să-ți fure și ultima fărâmă de dragoste pentru viață. 

Eu nu încerc să te conving că te vei vindeca așa, dar cel puțin îți vei ține în frâu tendințele autodistructive. E foarte important să evităm pe cât posibil starea de legumă, momentul ăla în care realizăm că nu mai avem nimic de pierdut. Fiindcă e un sentiment periculos, cu urmări grave.

De asemenea, amintește-ți că răul trebuie tăiat de la rădăcină. Așadar caută sursa acestei melancolii generale. De ce ești nefericit? Am impresia – să mă corectezi dacă greșesc- că oricât timp de gândire ți-aș oferi nu vei găsi un motiv concret. Ci doar mici evenimente nefericite pe care le-ai transformat în tragedii. Știi, dacă vei analiza întreaga situație în care te afli, o să realizezi că în calea fericirii tale stai doar tu.

Tu ești cel care refuză să schimbe ceva, fiindcă – nu-i așa? – e cool să fii un geniu neînțeles de societatea în care trăiește. E cool pe naiba! După o vreme toți se vor plictisi să se preocupe de binele tău, când tu nu o faci, și te vor abandona. Și atunci clar nu îți va fi mai bine. 

Poți, de exemplu, să faci un exercițiu de imaginație. Crezi că la șaizeci de ani îți vei mulțumi că în loc de a ieși cu oameni dragi, ți-ai petrecut serile contemplând la viață și moarte? Să-ți mai spun cât îmi “bucură” inima recitirea unor pagini din jurnal în care îmi plângeam de milă și îmi făceam scenarii în cap în loc de a mă bucura de tot ce aveam? 

Eu am ajuns până în punctul în care mă simțeam vinovată fiindcă eram fericită. Și când s-a ajuns aici, am realizat că, dincolo de motivele mai mult sau mai puțin inventate de a fi tristă, am simptomele unei dependențe de această stare. 

Dacă, citind acest articol, te regăsești în el, te rog nu renunța la tine! Luptă pentru a aduna cât mai multe momente fericite, memorabile și renunță la această melancolie care nu îți aduce beneficii. Lasă toate temerile în urmă, dă jos această povară inutilă de pe umeri și începe să trăiești! 

imagine*

Advertisements

12 thoughts on “Dependența de nefericire și cum poate fi vindecată? ”

  1. În teorie, ca de obicei, e facil. Depinde însă de mai mulți factori. Poți să fii un luptător și să storci fiecare picătură din seva vieții, dar o anumită întâmplare să te marcheze tot restul vieții.

    Liked by 1 person

    1. Da, bineînțeles. Doar că, deși e mult mai ușor să scrii sfaturi și să le citești, decât să le pui în aplicare, tot cred că e necesar să le amintesc continuu oamenilor de putere pe care o găsesc în ei.

      Liked by 1 person

      1. Sigur că există putere. Sunt două tipuri de oameni, e simplu: cei care cedează și cei ce nu o fac. Nefericirea însă nu e atât de ușor de combătut, ea există, chiar dacă cel în cauză dă dovadă de foarte multă determinare și poftă de viață. Sfaturile pot fi bune, însă marea majoritate nu le ascultă, preferă victimizarea, durerea.

        Like

  2. Terapia prin scris ramane cea mai frumoasa alternativa impotriva ganditului excesiv care iti macina fiinta. Asta sau orice forma de arta sau pasiune. Pana voi afla, insa, de ce sunt nefericita si de ce, uneori, imi place sa fiu asa voi continua sa scriu. Cred ca si asta e un rau, din moment ce scriu doar in momente de disperare.

    Liked by 1 person

  3. Ca blogger am descoperit cat de la fel sunt cu alti oameni cand vine vorba de tristeți. Nu mă mai simt unica si cea mai nefericită. Pe de alta parte habar nu am ce inseamna fericire. Este un cuvant care pentru fiecare inseamna altceva. Nu o mai lungesc…si eu sunt dintre acei oameni care cauta sa iasa din suparari, tristeti, singuratati, etc prin artă. Una din ele fiind scrisul.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s