Din viață

Temeri cu care mă confrunt înainte de a pleca în afară

Până pe la finele lunii, dacă destinul nu-mi joacă altă farsă și nu-mi sunt iar date planurile peste cap, ar trebui să ajung pe meleaguri irlandeze. Deși e o schimbare de care aveam nevoie (sunt o fire nestatornică, ce-i drept), mă lupt și cu câteva frici, nu neapărat justificate. 

“Suntem români. Avem o reputație pe aici… Nici nu-ți mai spun.” Mno, când ți se spune asta te întristezi. Fiindcă te gândești că vei fi respins, privit cu reticență și cumva mă voi simți continuu în timpul unui test în care trebuie să răstorn prejudecățile unor oameni. Mă gândesc cu teamă până și la expresiile faciale ale oamenilor când, emoționată, le voi spune că sunt româncă. 

Frica de singurătate. Nu cred că e necesar să insist asupra acestui subiect. Probabil e o temere comună a celor care pleacă, fiindcă vor fi departe de cei dragi iar dorul e boală grea. Devii un copil adoptat de străini și nu știi dacă ești suficient de puternic să suporți asta. 

Dacă nu mă mai întorc? E unul dintre gândurile care nu-mi dă pace, fiindcă mă uit în jurul meu și văd atâția români care și-au părăsit definitiv țara doar pentru un trai mai bun iar pe mine un sentiment patriotic mă îndeamnă să nu fac la fel, să nu mă las acaparată de posibilitatea unui cont mai plin.

Nu cumva îmi pierd cei mai frumoși ani din viață? La cei 20 de ani ai mei mă gândesc mai mult la locurile pe care aș vrea să le văd, poziții în care aș face…  și la cum să trăiesc câteva momente memorabile. Dar bineînțeles că trebuie să mă așez la casa mea și să renunț la aceste porniri imature, nu?
Oricum ar fi, nu mă dezic de cele spuse, această experiență e necesară și probabil voi învață multe din ea.

sursă imagine 

Advertisements

10 thoughts on “Temeri cu care mă confrunt înainte de a pleca în afară”

  1. Aproape toate aspectele pe care le-ai enumerat sunt mituri si ti-o spune unul care de 7 ani e plecat.
    Povestea cu reputatia e valabila doar cand interactionezi cu oameni de joasa speta, nu cu oameni cu o minima educatie care sunt capabili sa discearna.
    Cat despre singuratate, in functie de locul in care vei merge s-ar putea sa dai de oameni ceva mai reci sau deopotriva foarte deschisi. Eu am avut parte de oameni deschisi si mereu interesati despre noi si cultura noastra. Le place sa le povestesti lucruri de la tine din tara.
    Cand am plecat am ales sa fie cu “bilet doar dus” si desi am mai revenit cu diverse motive prin Romania, de fiecare data mi s-a parut deprimant fiindca nu puteam sa nu compar viata de aici cu cea de acolo. Patriotismul e un concept abstract care nu te leaga de glie pentru ca daca ar face lucrul asta s-ar numi sclavie si o regasesti eventual prin Venezuela si Coreea de Nord, dar si de pe acolo mai scapa cate unii si sunt mai patrioti din exil decat cei ramasi acasa.
    Anii ii irosesti sau ii pierzi cum spui tu atunci cand stai la crasma si-ti ineci amarul intr-un pahar de beutura, nu cand descoperi experiente noi cu tot cu sacrificiul aferent.

    Like

    1. Deși sunt conștientă că această opinie e doar una din milioanele existente (în fond nu toți au perceput la fel această experiență) mă motivează să accept că există foarte multe părți bune în această schimbare de care ma mai despart câteva zile.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s