Dau cu părerea

Poate avortul e de condamnat, dar cine suntem noi să-l condamnăm? 

Poate fiindcă în unele dintre noi instinctul matern e foarte bine dezvoltat, poate din empatie, milă ori datorită unui principiu bine înrădăcinat sau doar fiindcă Biblia îl interzice, dar multe femei afirmă fără vreo urmă de reticență că ar fi incapabile să avorteze. Și eu le înțeleg pe deplin motivele, dar mi-aș dori ca și din partea lor să găsesc puțină înțelegere. Fiindcă în general lipsește. 

În condițiile în care nu ai fost pus niciodată într-o anumită situație, nimic, dar absolut nimic, nu-ți oferă dreptul de a judeca faptele unui om care a fost pus în acea situație. Nu ai de unde să știi prin ce traume a trecut, ce l-a determinat să acționeze așa cum a făcut-o. Tu doar stai pe margine și comentezi ce vezi. Și crede-mă, tu vezi doar faptele, nu durerea și probabil nici lacrimile. 

Și vreau să faci un exercițiu de imaginație. Ferească sfântul, într-o seară ești victima unui viol. Practic, tu deja ești traumatizată tot restul vieții, nu o să poți uita niciodată acele momente, nu îți vei putea scoate din piele mirosul “călăului” (fără a fi o exagerare în această denumire) tău, ai coșmaruri și o frică bine justificată față de întreaga faună masculină. (Simt nevoia să-mi cer scuze pentru aceste cuvinte sărăcăcioase care nu pot transmite o fărâmă din gravitatea unei situații precum cea descrisă).

 Ei, după o perioadă afli că ești însărcinată, acea seară nefastă se “materializează”. Pentru numele lui Dumnezeu, gândește-te cum ar fi să te uiți în ochii copilului tău și să-l vezi pe cel care ți-a distrus viața. Știu că acel copil nu e vinovat cu nimic, dar chiar crezi că ai putea face abstracție de modul în care a fost conceput? 

Sau cum ar fi ca la un control de rutină, din timpul sarcinii, să descoperi că ai un copil cu o boală gravă? Îți va fi greu să-l crești și lui îi va fi și mai greu să supraviețuiască. Poate citindu-mi cuvintele vei găsi acest argument slab, dar când trăiești asta pe pielea ta lucrurile se schimbă. 

Bineînțeles există cazuri în care femeile apelează la avort din motive precum “momentul nepotrivit”, “cariera întâi” și poate nu au în spate argumente solide, dar oricum ar fi, încetați să judecați! Nu suntem unii mai egali decât alții, toți avem temerile, slăbiciunile, motivele noastre. Mai multă empatie, oameni buni! 

sursă imagine

Advertisements

4 thoughts on “Poate avortul e de condamnat, dar cine suntem noi să-l condamnăm? ”

  1. Drăguț, foarte drăguț articol. Sunt mulți care judecă și arată cu degetul, dar sunt fete care fac avort nu pentru așa au ele chef, ci fiindcă sunt obligate. Asta n-ai menționat. Sunt fete puse sub presiune de tații lor(sau chiar ambii părinți) pentru a avorta, ori femei obligate de soții lor (fiindcă au de gând să-și schimbe viața trăind cu altcineva sau pur și simplu n-are chef de un copil, indiferent dacă soția îți dorește). Nimeni nu are dreptul să judece, într-adevăr, iar atunci când o femeie care a avortat e arătată cu degetul, sunt sigură că nu se simte bine.
    Pe de altă parte, nu știu dacă articolul tău e sau nu legat mai mult de cei care sunt împotriva avorturilor și, implicit, manifestațiilor (Marșul pentru viață etc.) care au loc în acest sens. Dacă tot vrem să „îi educăm” pe cei care judecă (și în acest sens nu am nimic de zis, nu sunt pro arătării cu degetul), ce-ar fi să educăm și pe cei care, fără un motiv bine întemeiat, consideră un copil ca pe o povară? Din nou, știu că există situații și situații, unii oameni le suportă mai bine, alții nu atât de bine, iar din această pricină unii aleg să le evite. Dar cred că în loc să facem tam-tam de cât de ușor e cu un copil în minus, am trebui să arătăm că un copil NU e un dezastru. Într-adevăr, mai ales în România, situația financiară nu e ceva foarte roz, iar un copil cu deficiențe e în orice parte a globului ceva foarte, foarte trist. Dar există, repet, există persoane au știut înainte să-și nască acei copii cu deficiențe că ei au probleme. Ioana Picoș-Făgădaru, de exemplu. A știut că copiii ei vor avea sindromul Down, dar nu a făcut avort, ci a ales viața copiilor ei, deși în felul ăsta știa că-și va complica viața ei și că nici copiilor ei nu le va fi mereu ușor. Îmi vei spune că ea și soțul ei au bani, că normal că a putut să-și păstreze sarcina, că oricum o să aibă bani berechet să-i întrețină și așa mai departe și că a ei carieră o va consola sau ceva de genul ăsta. Ei bine, NU. Mai degrabă faptul că nu a făcut avort a pus-o în gura tuturor, căci după ce a anunțat că nu va face avort, i-au sărit o mulțime în cap să-i spună că ce proastă e, că de ce n-a făcut avort, că vai oamenii din ziua de azi nu gândesc, că o să aibă niște copiii care trăiesc în chinuri și că e o cruzime să-i lase-n viață etc. Asta înseamnă că și cariera ei a fost afectată, căci acei mediocri care credeau că pot și trebuie să-i controleze viața și implicit deciziile cu siguranță n-au mai fost fanii ei. Opinia publică și părerile cu privire la ea s-au cam stricat inițial și asta i-ar fi putut da de gândit, căci în felul ăsta putea să-și distrugă întreaga carieră. Deci, de preferat pentru ea ar fi fost să-și avorteze copiii. Însă nu a făcut-o. Într-adevăr, din spiritul matern poate mai dezvoltat (dezvoltat e după ce după ce-ți naști copiii, trece un pic de timp până să se dezvolte mai mult, dar na, voiam să folosesc expresia ta), din cauza principiilor ei morale și din cauza Bibliei, într-adevăr. Și-a născut copiii și îi crește fără să aibă vreo problemă din cauză că vecinii ies la poartă când se plimbă cu ei pe stradă și îi arată cu degetul. Probabil știi că un om care suferă de sindrom Down nu arată tocmai normal, suferă de un fel de îmbătrânire prematură care nu îi permite să se dezvolte întru totul armonios în ceea ce privește aspectul și fizicul său. Nu cred că ei îi este ușor, încă întâmpină prejudecăți și răutăți, iar copiii ei vor întâmpina chiar mai multe, dar ceea ce contează e că ea și-a păstrat copiii cu mult curaj și acum luptă împotriva avortului.

    Mă gândesc, în loc să dăm frâu liber avortului, fiindcă fiecare face ce vrea, de ce să nu încercăm educarea oamenilor în această privință, pentru ca un copil să nu mai reprezinte o problemă? Sunt sigură că dacă nu s-ar promova peste tot faptul că dacă ai mai mulți copiii ți-e greu/n-ai bani/alte prostii, nici femeile n-ar fi mereu atât de dornice de avort. Iar situațiile nefericite în care femeia/tânăra e obligată să facă avort sau sarcina ei e datorată unui viol, sunt, ei bine, situații care pot fi remediate, iar în privința avortului, se poate încerca o terapie, un psiholog, fiindcă decât să mergem direct la doctor, măcar știm că am încercat.

    Zic și eu, ca cineva care da, are principii, unele dezvoltate pe baza Bibliei și a credinței.

    Like

    1. Eu am încercat să spun că nu poți afirma niciodată că nu ai face ceva în condițiile în care nu ai fost pusă în situația de a alege. De asemenea, spuneam că nu e ok să judeci, nu înainte de a încerca cel puțin să înțelegi motivele pentru care cineva a reacționat într-un anume fel. Atâta tot!
      Poți avea un instinct matern și înainte de a avea un copil, știu eu ce spun. :))
      Nu vreau să înțelegi că prin acest articol as promova avortul. Doamne ferește!
      Și ai punctat bine. 🙂 Mulțumesc pentru prezența ta pe blog, bine ai venit!

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s