Despre scris și alți demoni

Când sinuciderea devine o soluție 

Am avut mereu o afinitate pentru sinucidere, oricât de bizar ar suna asta. Am găsit-o, și continui să o fac, ca pe o modalitate de eliberare, una care ar da dovada lașității cu care m-am pricopsit la naștere, dar nu dau importanță impresiei pe care o las în urma mea. În fond, în aceste vremuri tulburi, oamenii nu reprezintă nimic.

 Nu am rude și nici prieteni. Și nici ei nu mă au, chiar dacă, atunci când trupul mi se va odihni în sicriu, vor crede exact contrariul. Sau poate nu vor ști ce să creadă și nici ce să spună. Mă vor privi lipsiți de expresie poate. Ca și cum știau că era o chestiune de timp până aveam să pun capăt unei existențe de care nu m-am bucurat niciodată. 

Da, acesta este cel mai mare păcat al meu. Am trecut prin viață, dar viața nu a trecut prin mine. Nu am fost niciodată vie. Am plâns de fericire o singură dată. Și nu poți să îți extragi seva dintr-un singur moment de bucurie. 

Mi se tot spune să aștept ziua de mâine. După o viață de așteptare, îți pierzi credința în ziua de mâine. Și totuși nutresc o fărâmă de speranță pentru acest fericit “mâine”. Poate voi găsi curajul să-mi duc la capăt planul grotesc. 
Unii îmi vorbesc despre Dumnezeu. Ce cuvânt străin sufletului meu… Atât de lipsit de însemnătate. Cândva era emoție. Acum e o figură necunoscută spre care m-aș întoarce, dar oricât de adânc aș săpa în mine nu o găsesc pe doamna Credință. 

Alții îmi vorbesc despre iubire. Nu sunt demnă de ea. Cât de egoistă sunt în aceste momente în care îmi plănuiesc sinuciderea. Mă gândesc doar la sfârșitul nefericirii mele, nu la cei care mă vor plânge. Sper doar să înțeleagă că nu le atribui vina obștescului meu final. E doar vina personalității mele, a incapacității mele de adaptare. 

Sunt o lașă nefericită. Și mor ca atare.

FICȚIUNE!  

Advertisements

9 thoughts on “Când sinuciderea devine o soluție ”

  1. … sinuciderea … o lasitate ( un mod rusinos de a intoarce spatele tuturor obstacolelor si de a nu incerca sa lupti ) … viata, este frumoasa, cu bune si rele si, merita TRAITA …
    … m-au “lovit” de nenumarate ori “valurile” vietii dar, m-am ridicat de fiecare data pentru ca, este acolo sus un prieten care nu ma lasa NICIODATA …

    Like

      1. Draga mea, dupa multe “incercari” am gasit un “medicament” pentru sufletul meu: pelerinajele, acum un an am ajuns in Moldova la Manastirea Vladiceni la parintele Calistrat ( mi-am dorit sa-l cunosc dar, nu mi-a fost dat ), asteptam sa ajung sa stau de vorba cu un “invatacel” al parintelui cand, dupa ce am privit in jurul meu si am vazut fete triste, ingrijorate, cu lacrimi pe obraz … m-am intrebat:” care sunt probleme” mele, ma trezesc dimineata, sunt sanatoasa ( mai “scartaie” pe ici pe colo cate ceva dar, sunt altii cu mult mai bolnavi ca mine ), am copilul sanatos si realizat ( desi este la sute de kilometri de mine … ) … sa multumesc si sa pretuiesc ceea ce am !!!
        Iti doresc din toata <3, multa liniste sufleteasca si zile binecuvantate si, nu iti pierde speranta !!!

        Liked by 1 person

      2. Atât de puțin sunt apreciate aspecte precum sănătatea, ca și cum am merita asta din plin, ca o normalitate. Mă rog, probabil cei mai mulți dintre noi sunt dependenți de stres, de probleme. 🙂

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s