De prin cărți adunate

5 chestii pe care nu le agreez în cărți 

Deși am ceva sentimente contradictorii scriind despre acest subiect, în condițiile în care țara arde, simt că unii dintre voi vă doriți să vă mai luați mintea pentru câteva minute de la Dragnea și cooperativa de hoți sau pur și simplu să mai citiți și despre alt subiect. Așa că revin azi cu un articol despre cărți și ce aș scoate pentru totdeauna din ele. 

1.ÎNDRĂGOSTIȚII NĂSCUȚI SUB O STEA POTRIVNICĂ. Acest clișeu a fost “violat” de prea mulți producători de film și scriitori și e cu atât mai agasant fiindcă nimeni nu se obosește să aducă ceva nou. Toți te chinuie cu “dramele” lor, conversații filosofice (cu lacune logice pe alocuri), despărțiri și momente de “ah, mi-am dorit toată viața să fac asta și am reușit datorită ție”. În final fie se despart, fie unul moare. Și tu în loc să începi să plângi fiindcă simți că viața ta nu mai are sens (căci la acest lucru se așteaptă scriitorul), te simți mândru de tine că ai rezistat până la ultima pagină. Și ai vomitat doar o dată. 

2. Sfârșiturile triste.  Le detest! Fiindcă de regulă le găsești în cărțile care oricum ți-au dat impresia că după fiecare pagină scrisă scriitorul a încercat să-și taie venele. Dar avea cuțit prost. Apoi a plâns că nu-și permite un cuțit mai bun. Așa că a ales să înghită câteva pastile. Dar nu avea în casă. Deci, dacă mâine se îmbolnăvește, nu are o amărâtă de pastilă. Ce viață de câine! Câine… Câinele său a murit acum două luni. Și așa îi răsare în minte ideea de a scrie un capitol despre o moarte dureroasă! 

3. Scriitura slabă. Un scris prost îmi distruge plăcerea actului de a citi și mă determină să-l găsesc nefolositor. Într-adevăr, nu am orgasm dacă scriitorul se exprimă doar în metafore și folosește prea multe jocuri de cuvinte, dar și dacă scrierea e plată și nu inspiră nimic, nu o să duc cartea la capăt. Sunt genul de cititor acaparat întâi de cuvinte și abia apoi de poveste. 

4. Lipsa logicii în construcția intrigii sau a personajelor. Sunt cărți în care scriitorul se auto-contrazice.( Cei care ați citit “Fluturi” de Irina Binder știți despre ce vorbesc.)  De exemplu, în incipit îi oferă câteva trăsături personajului său, dar nu le demonstrează prin faptele acestuia. Sau scrie un roman polițist și nu leagă foarte bine faptele între ele iar apoi ajungi în punctul în care răsturnările de situație nu au sens. Eu, cititorul, nu îmi voi pierde timpul cu o carte căreia nu i-ar fi stricat câteva retușări. 

5. Protagonistele mironosițe, naive, fără personalitate. Anastasia din “Fifty shades of Grey”, de exemplu. Mi se pare o jignire la adresa femeilor acest personaj. Pentru că noi pozăm în femei de carieră, indestructibile, nu acceptăm să ni se spună ce să facem, suntem capabile să te calcăm în picioare dacă ne subestimezi. Și, după toate eforturile noastre, apare câte o gâsculiță prostuță, care acceptă supusă rolul de sclavă sexuală, palme la fund drept pedeapsă (și credeți-mă, fără a fi ceva erotic în asta), semnează contracte de confidențialitate cu cel care o regulează și drept cadou primește mașini scumpe și tehnologie de ultimă generație. Și după toate acestea încă pozează într-o virgină lipsită de apărare. 

Dacă stau bine să mă gândesc, lista poate continua, dar mă opresc aici. Bineînțeles că aștept sugestiile vostre în secțiunea comentarii. 🙂 

Advertisements

4 thoughts on “5 chestii pe care nu le agreez în cărți ”

  1. Oooo… Bibliotecile sunt ticsite cu multa maculatura.
    La punctul in care tratezi problema sfarsitului tragic al unei carti, as spune ca e discutabil daca e un lucru rau sau bun. In definiv, o multime de scriitori, fie poeti, fie romancieri, au stari morale dintre cele mai diverse. Unii sunt chiar depresivi de felul lor. Un om care a devenit astfel, poate avea o multime de motive. Daca unul dintre ele este deziluzia, visul demolat de un aspect tragic al realitatii, este tentat sa evoce asta, prin strecurarea ideii in scrierile sale. Poate nu in toate, dar in multe dintre ele. Si, in definitiv, realitatea noastra, a fiecaruia, este un neintrerupt sir de happy-end-uri?

    Liked by 1 person

    1. Nu, nu e. Tocmai de aceea citesc uneori, pentru a fugi de realitate. Și trebuie să recunosc, făceam mai mult trimiterea la romanele contemporane. Dacă mă gândesc la clasicii care își pun pe hârtie stările adesea depresive (în care nu ai cum să nu regăsești părți din tine), atunci am un infinit respect. 🙂

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s