Circulă prin online

Dar mă-ta ce a facut pentru țară?

Zilele acestea mare zarvă în online (că în viața reală patru din cinci oameni apleacă capul și tac cum au învățat de pe vremea lui Ceaușescu) în legătură cu moartea lui Chester și a Denisei. Că vezi Doamne, mare pagubă pentru omenire moartea celor doi. Unul era un drogat (ca și cum toată activitatea din timpul vieții solitului s-a rezumat la consumul de droguri) iar Denisa era o manelistă (ce ți-or fi și cântăreții ăștia de manele, au terorizat țara).

Continue reading “Dar mă-ta ce a facut pentru țară?”

Despre scris și alți demoni

Peste ce acuză nu pot să trec

Zilele trecute am scris pe blogul meu de cărți un articol despre serialul Shadowhunters, care a fost o dezamăgire pentru mine. Ce-i drept, nu am luat în serios acea postare. A fost ceva tipic scrierilor mele. Puțină ironie, poate mai zâmbește cineva. Nu am făcut o analiză profundă, nu aveam pretenția absurdă ca articolul meu să fie considerat un comentariu prețios. 

Continue reading “Peste ce acuză nu pot să trec”

Fără categorie

Ce poți face în loc de a scrie pe blog?

De câteva luni îmi tot spun că “de mâine” voi scrie zilnic. Sunt conștientă că am nevoie de puțin efort pentru a așeza câteva cuvinte pe o hârtie, pentru ca mai apoi febra scrisului să mă cuprindă din nou. Doar că fac tot posibilul pentru a evita acel moment crucial al existenței mele ca om al literelor (da, exagerez puțin) în care pun degetul pe tastatură și nu pentru a o șterge de praf. 

Continue reading “Ce poți face în loc de a scrie pe blog?”

Din viață

Ce se întâmplă când rămâi singură acasă?

Ce visezi că faci: curat în fiecare colț al casei, dezinfectezi frigiderul, baia, pui la spălat, sortezi hainele în dulap (acesta fiind cel mai mare vis al tău de când ai încetat să-ți mai găsești lucrurile). O să dansezi cu mopul pe gresia din bucătăria. Asta în timp ce cânți melodii mișto de la Bon Jovi. 

Ce faci în realitate: îți iei o cutie de înghețată, pui fundul pe canapea și te bucuri de liniște. Te incomodează puțin jucăriile copilului, pe care le simți în coaste, dar ți-e prea lene să le strângi. E bine. Ești doar tu și liniștea. Și dezordinea. Dar e un detaliu minor.

 sursă imagine

Din viață

Sunt atât de fericită încât nu vreau să împart cu nimeni 

De câteva săptămâni mă bucur de viață. De culori, de soare. Doar că e o fericire egoistă. Nu o împart și nu o împărtășesc. Sunt doar eu și cerul. Nimeni să nu mă știe. Jurnalul e gol. Dacă peste ani o să vreau să mă întorc în aceste vremuri, nu voi avea vreo însemnare a momentelor prezente. Pentru că nu simt nevoia să pun ceva pe hârtie. Acum doar trăiesc. 

Continue reading “Sunt atât de fericită încât nu vreau să împart cu nimeni “

Dau cu părerea

Iubește-mă, dar nu mă lua de nevastă! 

Prin târg se duce vestea că ar exista un ceas biologic care ticăie nervos de n-are loc, până la o anumită vârstă, celebra nuntă tradițională, de astă dată fără mici și bere. Cumva, dacă nu îți convingi hăndrălăul de lângă tine să devină bărbat de casă și pe tine să te facă doamnă în societate, ai eșuat ca femeie. Practic nu mai ai un viitor. Rudele nu o să te mai recunoască, pe motiv că nu vrei să intri și tu în rând cu lumea. O să te confrunți cu reproșul din privirea ei (“cum trăiești tu, mamă, în păcat?”) până la acel “da” care te-a bântuit până acum și o să-ți nenorocească zilele pe care le vei trăi de acum încolo. Totuși, de ce nu vrei tu nuntă? 

Continue reading “Iubește-mă, dar nu mă lua de nevastă! “