Am și uitat cum e să fii bine. Nu fericit, doar bine

“Nu-i mai mare pedeapsa pentru om decât să nu-și găsească împăcarea cu dânsul.”

Am ajuns în punctul în care abia mă mai prefac că sunt bine. Nici să păstrez aparențele nu mai pot. Simt cum mă macină gândurile și durerea. Imi tremură tot corpul, am dureri toracice tot mai dese. Și inima a uitat cum să mai bată…

<!–more–>

Mănânc rar și puțin. Mi se face greață și vomit. E o reacție la stres, dar mie mi se pare că mă respinge tot corpul meu. E iritat, îi fac rău cu atâta plâns. Dacă m-aș mai putea controla, dar eu nici măcar nu-mi mai doresc să mă fac bine. Și dacă ți-aș spune ce-mi doresc, vei spune ca sunt nebună.

Mi se spune des că durerea te face mai puternic. După atâta timp, tot ce e mai puternică e durerea, nu eu. Eu simt cum îmi găsesc sfârșitul. Alteori o disperare mai mare decât cea precedentă. Dar niciodată liniștea. Când nu sunt goală pe dinăuntru simt că îmi vor exploda organele. Sunt două extreme, dar nici măcar o cale de mijloc.

Și ăsta nu e un strigăt de ajutor. E doar o mărturie.

Advertisements

Sanii mari nu-ti aduc vreun beneficiu

Mama Natura, Dumnezeu si cine mai este pe acolo au spus asa “hai sa-i dam o viata fututa, o facem si nu foarte frumoasa (sic!) si ca recompensa ii dam craci lungi si tate mari”. Si asa am aparut eu. Daca as putea i-as da in judecata, dar nu pot, deci imi duc la capat existenta nefericita cu sanii mei mari cu tot si uneori mai scriu si un articol despre asta.

Read more

Aș fi mai fericită dacă m-aș iubi

Mă simt atât de goală încât mă întreb de unde mai izvorăsc cuvintele… și lacrimile. Simt că aș umple pagini întregi cu toată această ură pentru mine și pentru viață, dar mi se opresc degetele pe tastatură și pixul pe hârtie. Rămân acolo parcă să exprime cât de golită de viață sunt de fapt. Că nici gândurile, atât de multe și atât de chinuitoare, nu mai vor să prindă formă.

Read more

Pe cine sa mai credem in cazul “umilinta suprema”?

Acum vreo luna se facea mare valva in online dupa un articol de pe casa jurnalistului. Probabil ati citit si voi articolul celebru, nu stau sa-i fac rezumat fiindca nu e o poveste si merita mai multa atentie decat i-as putea da-o eu prin cateva cuvinte. Prima data cand am citit, am simtit ca cei mai multi dintre voi mila pentru Mara si toata ura din lume pentru Vlad. Jurnalista care a scris articolul nu ma preocupa in mod deosebit si nu cred ca i s-a acordat multa atentie, ci doar ceva apreciere ca totusi e genul de feminista care lupta pentru femei si nu-si face poze la parul de pe coapse sa-l arate prin online. Read more

Depresiva sau doar tristă?

Simt nevoia să alerg fără țintă, să mă arunc în gol. Orice doar să mă pierd undeva, să mă înghită întunericul. Să nu mai fiu eu. Să plâng mai puțin. Mai rar, cu mai puțină dorință de a mă topi cu lacrimile mele cu tot.

Read more

imi este… imi e tare dor

Azi nu mai fac pe independenta emotional, care se gandeste la tot ce i-a trecut prin suflet cu un pahar de vin si fara regrete. Azi admit ca imi lipsesti, indiferent de cat de neindreptatita as fi sa spun asta. Nu conteaza cat ai stat in viata mea, lipsa ta tot un gol a lasat. Nu e un dor din ala impins la extrem, nu se consuma cu planset.

Read more

Ganduri de dimineata

Ma ridic din pat si ametesc. Nu stiu daca sa dau vina pe lipsa somnului fiindca deja m-am obisnuit cu noptile nedormite. Atipesc in reprize, visez si nu e niciodata placut. Mereu sunt agresive si ma trezesc agitata. Alteori apari tu si eu te tot strig sau caut sa te aduc la mine. O fi acestea momentele mele de sinceritate? Caci cand ies din somn nu te mai vreau.

Read more

Si la final de zi te macina golul

E tarziu si mi-am lasat buna dispozitie la usa. Nu mai trebuie sa par bine in fata clientilor, a colegilor si nici nu ma mai suna mama deci pot sa fiu asa cum simt. Imi deschid jurnalul sa-mi notez presupusa evolutie. “Azi am mancat, nu suficient, dar mai mult decat in alte zile. Am avut si cateva ore de somn bune noaptea trecuta. La un moment al zilei m-am pierdut, dar mi-am retinut lacrimile si am trecut peste restul activitatilor. Cred ca imi revin.”

Read more