Si la final de zi te macina golul

E tarziu si mi-am lasat buna dispozitie la usa. Nu mai trebuie sa par bine in fata clientilor, a colegilor si nici nu ma mai suna mama deci pot sa fiu asa cum simt. Imi deschid jurnalul sa-mi notez presupusa evolutie. “Azi am mancat, nu suficient, dar mai mult decat in alte zile. Am avut si cateva ore de somn bune noaptea trecuta. La un moment al zilei m-am pierdut, dar mi-am retinut lacrimile si am trecut peste restul activitatilor. Cred ca imi revin.”

Continue reading Si la final de zi te macina golul

Advertisements

Feministele anului 2018

O sa va fac o marturisire si anume ca nu prea simt valuri de placere cand citesc postari ale feminismului manifestat pe meleaguri feizbuciste din simplul motiv ca autoarele acelor postari mi se par de-a dreptul idioate. Una e sa sustii niste principii de bun simt, de ordinul normalului in secolul in care traim si alta este sa te ataci si cand un barbat tuseste langa tine si eventual sa-i aduci si ceva acuzatii de tentativa de viol ca stii tu unde batea el. Am dat cel mai prost exemplu care mi-a trecut prin cap, dar ignorati asta. Continue reading Feministele anului 2018

2018 in cuvinte si cum am trecut de la “cel mai bun al meu” la caderi nervoase si atacuri de panica

Deja au inceput sa apara impresiile despre anul 2018, lumea vorbeste despre lectii, momente unice, carti bune ale anului si mari realizari. Si ma bucura asa fiindca sesizez mereu o nota pozitiva de genul “da, au fost multe momente de tot rahatul, dar au fost si momente bune si heei, din cele proaste am invatat multe”. Recunosc ca nu pot sa nu ma intreb cati dintre cei care spun asa se simt impacati pe bune cu ei si cu destinul in general, dar intram in alta discutie acum. Continue reading 2018 in cuvinte si cum am trecut de la “cel mai bun al meu” la caderi nervoase si atacuri de panica

Azi ma simt reprezentanta unei generatii pierdute

M-am trezit la opt jumatate. E un lux pentru mine, dar incep cursurile de la zece si am mai anulat pe langa alarma si obiceiul de a-mi indrepta parul sau de a ma machia. Fara camasa azi ca n-am avut chef sa ma trezesc mai devreme sa o calc. Lasa ca merge si un pulover. Afara ploua, imi bag castile in urechi, imi pun gluga in cap, ma duc in statie. Muzica se aude foarte prost, mi se strica castile, asa ca le injur. Cum naiba sa fac un drum de vreo 40-50 de minute cu autobuzul fara muzica? Continue reading Azi ma simt reprezentanta unei generatii pierdute

Azi îmi permit să nu mai pot

Toată lumea îmi spune că sunt puternică și pot trece peste toate. Dar eu știu doar că nu mai am energie să o iau de la capăt, să lupt. Pot să plâng încă și în mod ironic mă bucur că mai pot face asta. Mi-e frică de momentul în care nici lacrimile nu o să mai curgă și eu am să rămân cu toată durerea asta în mine. Când nu o s-o mai scoată nimic în afară de timp. Dar timpul trece greu când cauți vindecare.

Continue reading Azi îmi permit să nu mai pot

De ce nu mai scriu? In general, nu doar pe acest blog.

Nu stiu daca va amintiti, dar eu mereu va spuneam ca scrisul pentru mine e ca o terapie, o vizita la psiholog, daca vreti. Imi iubeam pasiunea si m-am tot tinut de ea, atat cat s-a putut, timp de aproape 4 ani. Dar apoi ceva s-a rupt. Nu definitiv, pentru ca nu indraznesc sa vorbesc in numele a ce va sa fie. Dar cel putin in acest moment sa scriu nu e important ori de ajutor pentru mine.  Continue reading De ce nu mai scriu? In general, nu doar pe acest blog.

Cateva ganduri pentru 2018

In 2017 am invatat pe propria piele ca nu trebuie sa gasesti vinovati pentru nefericirea ta in oameni, dorinte neindeplinite sau mai stiu eu ce pentru ca tu trebuie sa-ti amintesti sa te bucuri de viata, indiferent de ce iti lipseste. Ma rog, eu am aflat doar ca asa sta treaba, nu ca as fi inceput intre timp sa iubesc tot ce misca si sa cant pe strada “viata e frumoasa” in timp ce arunc cu petale de flori in trecatori. Sunt la fel de depresiva, dar acum stiu ca sunt asa fiindca… this is me si nu pentru ca mi-ar lipsi ceva.  Continue reading Cateva ganduri pentru 2018