De ce nu mai scriu? In general, nu doar pe acest blog.

Nu stiu daca va amintiti, dar eu mereu va spuneam ca scrisul pentru mine e ca o terapie, o vizita la psiholog, daca vreti. Imi iubeam pasiunea si m-am tot tinut de ea, atat cat s-a putut, timp de aproape 4 ani. Dar apoi ceva s-a rupt. Nu definitiv, pentru ca nu indraznesc sa vorbesc in numele a ce va sa fie. Dar cel putin in acest moment sa scriu nu e important ori de ajutor pentru mine.  Continue reading De ce nu mai scriu? In general, nu doar pe acest blog.

Advertisements

Cateva ganduri pentru 2018

In 2017 am invatat pe propria piele ca nu trebuie sa gasesti vinovati pentru nefericirea ta in oameni, dorinte neindeplinite sau mai stiu eu ce pentru ca tu trebuie sa-ti amintesti sa te bucuri de viata, indiferent de ce iti lipseste. Ma rog, eu am aflat doar ca asa sta treaba, nu ca as fi inceput intre timp sa iubesc tot ce misca si sa cant pe strada “viata e frumoasa” in timp ce arunc cu petale de flori in trecatori. Sunt la fel de depresiva, dar acum stiu ca sunt asa fiindca… this is me si nu pentru ca mi-ar lipsi ceva.  Continue reading Cateva ganduri pentru 2018

Nu e trista viata, ci eu sunt!

Ma bantuie inceputul romanului lui Drumes: “Totul s-a sfarsit. Nu-mi ramane decat sa ma sinucid.” De aceasta data viata vrea sa ma convinga ca de fapt e o problema cu mine. Nu mi-am petrecut ani in care ma omoram in fiecare zi fiindca aveam probleme si pe nimeni care sa ma iubeasca. Pentru ca imediat ce toate s-au rezolvat, am gasit alte si alte motive de suferinta. Deci nu e trista viata, ci eu sunt!

Continue reading Nu e trista viata, ci eu sunt!

4 seriale la care ma uit in prezent

Personal prefer sa citesc o serie mai mult decat un roman individual, asa cum de asemenea aleg sa ma uit la seriale si nu la filme. Pentru ca spre deosebire de partea literara cu partea cinematografica nu am prea multa experienta, momentan mi se pare fascinanta orice productie imi cade in mana. Prin urmare nu ma judecati pe motiv ca serialele recomandate nu sunt demne de Oscar sau mai stiu eu ce premii importante.

Continue reading 4 seriale la care ma uit in prezent

3 motive pentru care nu e mișto să stai la ai tai

După șapte luni pe meleaguri irlandeze, m-am întors acasa pentru ca… ei bine, in cuvinte e greu sa explici ce sentiment te aduce intr-o tara ca a noastra, dar important e ca sunt aici, hotorata sa nu mai plec prea curand. Momentan stau la ai mei, fapt pe care planuiesc sa-l schimb din mai multe motive. Sa va explic:

Continue reading 3 motive pentru care nu e mișto să stai la ai tai

Momentul ăla în care te simți bătrână la 21 de ani

Mereu am fost mai old school sau, dacă ar fi să mă uit cu atenție la ce se întâmplă pe lângă mine, aș spune mai degrabă că sunt bine educată. Ceea ce s-ar traduce prin faptul că nu-mi arăt abilitățile sexuale în public. Însă eu sunt o mămăiță la cei 21 de ani ai mei care spune în barbă un “tinerii din ziua de azi” dezamăgit și deopotrivă îngrijorat. 

Continue reading Momentul ăla în care te simți bătrână la 21 de ani

#metoo e pentru noi alea care am tăcut de frică și rușine 

Am văzut pă facebook mulți oameni care nu prea văd sensul acestui #metoo, că nu ajută, nu va da rezultate, că oricum nu se va face nimic. Ce nu au înțeles mulți e că ideea principală e ca victima să găsească curajul să-și spună povestea și să nu se lase călcată în picioare, să facă o plângere, să ceară ajutorul cuiva, să nu treacă totul sub tăcere. 

Și eu am avut o experiență urâtă cu cineva. Nu vreau să dau detalii, dar vreau să scriu lucrul cel mai grav și important dintre toate. Deși eu eram victima, îmi ascundeam urmele de violență de pe corp și tăceam fiindcă îmi era rușine să povestesc ce mi s-a întâmplat și fiindcă credeam că a fost vina mea. 

Așa că #metoo, pentru că toate trecem prin ceva asemănător și dacă nu luăm atitudine (alta decât palmele date în neștire unui om care are dublul greutății noastre), agresorul va continua până își va atinge scopul. Deci care mai aveți neclarități?